terminus..

2010-11-27T12:56:00.000-08:00

Încep cu sfârşitul şi termin cu începutul, căci în realitate se cam identifică, din păcate. Vreau să scriu poetic, dar mă răzgândesc şi intenţionez să scriu logic dar codat... mă răzgândesc şi de data asta. Cred că soluţia optimă e să scriu sincer, nu de alta, dar chiar nu mai contează ce spune sau crede, nu pentru mine, nu în seara asta! Deja durerea a devenit fizică.

"Cât de tristă poţi fii!", a spus cineva în timp ce îi zâmbeam... Looks like my halo is broken already!

Nu vreau să spun nimănui că ceea ce simte nu e real, că e doar o simplă distorsiune şi că ar trebui să îşi reformuleze câteva scheme cognitive şi gata, you are fixed, cause that is bullshit!

Nu mai zăboviţi pe analiză, nu ajută cu absolut nimic, ci doar face lucrurile mai dificile chiar şi când crezi că nu se poate mai urât de atât. Take it de la una care asta a facut cea mai mare parte din viaţă până la ora actuală. Analiza hiperbolizează himera! Purul adevăr!

Nu vă permiteţi luxul unui maraton după iluzii, nu se merită pierderea echivalentului pentru aşa ceva!

Chiar dacă pare DEEP sau atrăgător sau în trend, durerea post nu mai dispare aşa uşor, asta în cazul în care dispare! Mai bine fericirea şi gratuităţile " superficiale", decât chinul, profund, dar fatal.

Ştiu, drama atrage, mereu a fost un magnet, dar la sfârşit, rişti să îţi pui întrebarea "oare a meritat?". Riscatul e ok, benefic de cele mai multe ori, dar aici e pur şi simplu prostesc!

Fii deştept, trăieşte-ţi durerea, manipuleaz-o, dar nu uita să o arunci la final, nu-ţi da timp să te identifici cu ea!

La cât mai multe sinapse şi luciditate copleşitoare!

Pace

Endlessly, she said...

2010-10-12T12:42:00.000-07:00

Mă obișnuisem să trăiesc într-o anumită renunțare, infernală în fazele incipiente, dar acutizată prin metamorfozarea în rutină. Era ok, puteam să continui până la sfârșit așa, fără probleme, tot ce necesitam era să știu că undeva, lucrurile merg conform a ceva ce noi numim dorință!
Turnura pe care o poate lua realitatea, recent adusă în interioru-mi, însă, îmi înfige în fiecare secundă, un cristai în fiecare celulă....

I would dare to say NONE

2010-07-11T10:57:00.000-07:00

Cu ceva vreme în urmă, îmi puneam întrebarea " de ce vorbesc toţi de sfârşit?"

--------

MISTER ELUCIDAT

--------

Toate acestea sunt lecţii care ar putea constitui baza unui extrem de puternic mecanism de apărare, însă de data aceasta îi sunt cu câţiva paşi înainte, iar zâmbetul, deşi mai amar ca niciodată, este plasat exact în locul potrivit şi cine ştie, cu timpul poate voi ajunge să fac şi diabet din cauza-i ! Şi deşi presimt că am cale grea de parcurs până acolo, vorba unui personaj, I NEVER GIVE UP!

Good day

*(Ndr photo insp.)

Walking on the sky

2010-05-17T09:22:00.000-07:00

Putini au fost si au ramas si mai putini. Initial blocajul meu vizual cu tenta depresiva m-a aruncat intr-o incipienta tragedie. Cum desigur era si de asteptat, loviturile au inceput rapid sa-si faca simtite efectele prin dorinta de a-i face pe inculpati sa regrete ca exista chiar si cand fac un bine. Din fericire pentru ei, singura figura masculina din viata mea care ma mai tine ocazional de mana, face 11 ani peste doua zile si reprezinta sursa mea de intelepciune externa cand necesit una, m-a facut sa ma razgandesc. Am realizat ca toata aceasta tevatura patetica nu a facut decat sa imi usureze rationamentele si deci in consecinta, actiunile. Acum am mai mult timp, acum pot chiar si sa il abolesc atunci cand doresc, fara obstacole externe nesemnificative dar multe. Si uite cum se devine solitar si perfect conectat la esenta in mijlocul societatii. Asa ca dragilor, pentru ca va autoexcludeti, va sunt reunoscatoare ca o faceti cu atata inconstienta! Insa in ceea ce va priveste, nimic mai mult.

In final, daca verific mai atent carnetelul, sunt mai mult decat evident intr-o comedie!

Cercuri

2010-04-25T02:52:00.000-07:00

"All the same"..... numai asta imi zbiara in creier de cateva zile. Tot astept ca la un moment dat sa se rupa cercul asta. Am incercat sa fac multe chestii pentru a-l intrerupe eu insami (mereu am crezut ca actiunea e mai eficienta decat asteptatul), tot nu a mers... Am plecat si m-am intors la un alt nivel. Insa partea goala a paharului o reprezinta insusi faptul ca acum TOTUL e la un alt nivel... Zambetul e mai larg, raza mai luminoasa, dorinta mai arzatoare, dependenta mai puternica insa si chiar si uratul e mai grotesc. Cartile sunt pantecul perfect...trairea reprezinta upgrade-ul. "Vreau sa iubesc vara asta" , oare?

L-as lua cu mine sa facem surf pe ganduri si sa ne miscam mai rapid decat imaginatia, fara sa fie nevoie de sincronizare, ci ar fi mai degraba un joc in care fiecare continua pasul celuilalt in propriu-i stil!

Nu i-as vindeca ranile si nici el pe ale mele, doar am croseta din tot frumosul interior al fiecaruia, un curcubeu nesfarsit( pe care, trebuie sa recunosc, intotdeauna mi-am dorit sa alunec ;)

Secunda 1 (el) : Cereale

Secunda 2 (ea): Inghetata

Secunda 3 (ei): Inghetata cu cereale crocante

'Till then, a warm hug from Ducky. Singura si inegalabila rata cu aripioarle rumenii ;))

dualitate inutila....

2009-01-08T03:29:00.000-08:00

Se scurge, pleaca, de fapt e plecat demult, a plecat? sau i-am dat drumul? si totusi unde s-a dus? departe, in intangibil.... intr-o emotie, intr-o amintire viitoare? UNDE???adierea mea, eu......eu am lasat-o sa plece.....pentru a ramane cu ploaia, pe piatra ce-o am in piept....si care se macina cu fiecare picatura ce o atinge, prinde forma?sau doar se innegreste mai tare? nu, de fapt nu face decat sa absoarba picaturile si culorile si petalele si emotiile si gandul .....si? le metamofozeaza?nu......le absoarbe in NIMIC.....
NIMICU-l fara valente, rece, prea fierbinte, greoi, unic si totusi dorit de nimeni......da, si-a gasit adapost in piatra asta corodata pe care uneori se distinge cu greutate incercarea disperant de patetica, a unei existente trecute, de a simti prezentul......

my favorite 18-th birthday gift-100 de motive prntru care magda really rocks for us

2008-06-18T04:17:00.000-07:00

1. Pentru ca ne iubeste la fel de mult cum o iubim noi pe ea.
2. Pentru ca e alaturi de noi cand avem nevoie de ea.
3. Pentru ca e alaturi de noi si cand aparent nu avem nevoie de ea.
4. Pentru ca adora bezelele.
5. Pentru ca i-a placut iepurele pe care i l-am daruit cand a implinit 18 ani.
6. Pentru ca uraste rozul.
7. Pentru ca a ajuns la 2507 metri cu noi, la Cabana Omu.
8. Pentru ca ii place de vecinul Paul. >:)
9. Pentru ca are o voce minunata.
10. Pentru ca ne cumpara inghetzata atunci cand nu avem bani.
11. Pentru ca mereu are bani la ea, chiar daca “n-are voie sa-i cheltuie”.
12. Pentru ca piesa de teatru la care a participat n-ar mai fi fost la fel fara improvizatiile ei.
13. Pentru ca si-a taiat coditza si acum are parul scurt intr-o parte.
14. Pentru ca e mereu sincera, chiar si cand adevarul doare.
15. Pentru ca se strica repede la stomac, si avem sansa de a pune in practica pe ea cunostintele despre medicina naturista. =))
16. Pentru ca e obsedata de Ne-Yo.
17. Pentru ca are grija de Liniutza.
18. Pentru ca o incurajeaza pe Binutze.
19. Pentru ca a promis ca-i va creste copiii lui Linie, desi Binutze nu e de accord. :D
20. Pentru ca nu s-a suparat cand Binutze a trezit-o la 4 jumate noaptea spunandu-i ca s-a indragostit.
21. Pentru ca invatza foarte bine, si a avut media cea mai mare din clasa vreo 2 ani la rand.
22. Pentru ca nu va mai fi la fel de constiincioasa dupa vacantza asta.
23. Pentru ca o vom convinge sa-si faca shuvitze roz.
24. Pentru ca vrea sa intre la facultatea de psihologie, ca sa ne trateze la batranetze.
25. Pentru ca il place pe Shushu.
26. Pentru ca atunci cand ii povestesti ceva, chiar pare interesata de ceea ce incerci sa-i spui.
27. Pentru ca a fost alaturi de noi cand am facut proiectul, si pentru ca a fost de accord sa chiuleasca cu noi. :D
28. Pentru ca a reactionat amuzant cand si-a vazut profilul de hi5 modificat intr-unul al unui manelist infocat.
29. Pentru ca e dispusa sa te asculte si cand nu are chef.
30. Pentru ca are o privire infricosatoare cand vrea.
31. Pentru ca ii plac .. baschetbalistii.
32. Pentru ca stie ca e desteapta.
33. Pentru ca ii place mai mult decat orice iarna.
34. Pentru ca invatza in Cuza.
35. Pentru ca o vom face sa citeasca “Codul lui DaVinci”.
36. Pentru ca vrea sa regrete ceva ce a facut decat sa nu riste deloc.
37. Pentru ca iubeste filmele de groaza. Cam prea mult.
38. Pentru ca aculta rock de calitate.
39. Pentru ca vrea sa fim Friends Forever.
40. Pentru ca nu ii e rusine sa ceara ajutor atunci cand are nevoie.
41. Pentru ca e pretty.
42. Pentru ca e “4 ever special”.
43. Pentru ca priveste viatza in ochi.
44. Pentru ca she’s a thinker and a whiz kid.
45. Pentru ca mananca super – mega – extra – sized sandwiches.
46. Pentru ca she’s our Best Friend.
47. Pentru ca are darul de a ne face sa o contrazicem.
48. Pentru ca se incapatzaneaza uneori sa mearga pe tocuri.
49. Pentru ca rezista contazicerilor cu profa de romana.
50. Pentru ca e atenta la ora de istorie.
51. Pentru ca e singura atenta la majoritatea orelor. ;))
52. Pentru ca stie si ea ca Dumnezeu a scris Biblia.
53. Pentru ca nu ocupa prea mult spatiu cand doarme.
54. Pentru ca nu a baut Sangria la munte (asa a ramas mai mult pentru noi :D).
55. Pentru ca numara oi ca sa adoarma.
56. Pentru ca daca nu o iubesti, esti idiot.
57. Pentru ca de dragul ei, Linie si Binutze au invatzat versuri si titluri celebre de manele. :))
58. Pentru ca a facut pariu cu Binutze ca la nunta ei va fi incaltzata in teneshi.
59. Pentru ca ii plac animalele.
60. Pentru ca are bun simtz.
61. Pentru ca ne'a facut sa colindam tot Darmaneshtingtonu' ca sa ii gasim casa.
62. Pentru ca se inchina la fiecare biserica shi ii obliga pe ceilaltzi sa faca la fel.
63. Pentru ca rade zgomotos.
64. Pentru ca se ineaca de la fumul de tzigara.
65. Pentru ca arata bine in negru .
66. Pentru ca asculta 'Wonderwall' shi stie versurile.
67. Pnetru ca o emotioneaza Vama Veche deshi s-au despartzit.
68. Pentru ca vine la teatru cu riscul de a pierde microbuzul.
69. Pentru ca i-a dizlocat maxilarul lui Linie la baschet.
70. Pentru ca e obsedata de net.
71. Pentru ca a luat SANGRIA la ziua ei.
72. Pentru ca orice ar face, da 100% din ea.
73. Pentru ca o iubea Nicu.
74. Pentru ca nu e inchisa la minte.
75. Pentru ca poate sa povesteasca ce viseaza 'in direct' .
76. Pentru ca face mancare.
77. Pentru ca adora ploaia.
78. Pentru ca asculta muzica depresiva si nu isi da seama de ce o apuca tristetea.
79. Pentru ca are trairi puternice .
80. Pentru ca da sfaturi bune.
81. Pentru ca o invata pe Linie sa danseze :)
82. Pentru ca e copil si matur in acelasi timp.
83. Pentru ca are pofte tampite in varf de munte.
84. Pentru ca plange la " A walk to remember".
85. Pentru ca s-a chinuit sa o intreaca pe Linie la mancat cu betisoarele.
86. Pentru ca Binutze si Linie au multe amintiri q ea.
87. Pentru ca are "viziuni macabre".
88. Pentru ca a fost insarcinata cu "ceai" si banane.
89. Pentru ca are curaj sa urce pe varf de munte pe ceata.
90. Pentru ca i-a pastrat mama ei peste de revelion.
91. Pentru ca ne sfatuieste sa riscam.
92. Pentru ca are un frate cunoscut de tot Darmaneshtingtonul.
93. Pentru ca e nascuta in aceeasi zi ca Binutze.
94. Pentru ca a fost portar la fotbal intr-a noua.
95. Pentru ca o accepta pe Binutze si cand se imbraca in roz.
96. Pentru ca nu o place pe diriga.
97. Pentru ca o uraste pe Bobe :D
98. Pentru ca reuseste sa aiba niste fetze super funny cand ne facem poze.
99. Pentru ca are niste parinti super.
100. Pentru ca O IUBIM.

Sinaptica

2008-06-18T04:06:00.000-07:00

Tare ciudata ziua de azi...a inceput ca orice alta zi,intr-un mod foarte banal..parea inca o zi din lungul sir de zile de incercare privita prin prisma plictiselii si obisnuitului..A ajuns la curs la usaci..s-a terminat usaci..am ramas sa discutam despre proiect!desigur ca nervii si atmosfera tensionata erau mai mult decat la ele acasa!ce pot sa zic..incompetenta si mai rau,indiferenta a tronat asupra acestui meeting,daca pot sa numesc acea chestie ce a avut loc azi astfel!..a semanat mai mult cu o incercare de comunicare intre cateva ratiuni si foarte multe microorganisme lipsite pana si de speranta unui neuron!..am reusit cu chiu cu vai sa strang de la lume cam un mil juma(pentru tricourile ce urma sa le purtam la prezentare)..desigur k a fost o suma sa spun asa modica...in comparatie cu suma ce trebuia stransa,dar ce sa-i faci,vorba Luoanei,varsta,complexele...dupa ce ca si asa intelectul meu abia se mai tara sa scape din cusca ce se formase acolo,soarta a hotarat sa-mi scoata in cale un specimen de fiinta ce se pare ca era cu totul de pe alta planeta,ma abtin sa spun de pe care(nu de alta dar nu as vrea sa jignesc posibilii ocupanti ai acele planete;)aceasta prezenta ce (imi e greu sa spun ca face parte din regnul nedumeritELOR)in momentul cand am pus magica intrebare:"ai banii pentru tricou la tine?" m-a imbatat cu aroma prostiei ce plana deasupra cuvintelor scoase pe cea mai proasta imitatie de cavitate bucala:"ce tricou,ce mah…..c cce,io nu inteleg nimic fato'!?".....
In final am luat acele buclucase tricouri si totul s-a terminat in momentul in care am pasit in camera(mormantul)de camin...din acea clip am incercat sa-mi defocusez ratiunea de pe atmosfera boilogica(sau corps-urile)din THE CHAIMBER si m-am agatat de octavian paler.ca rezultat al acestei mutari inteligente pe tabla de sah care a cam devenit existenta mea de ceva timp,acum spre surprinderea unora si in sacul altora..i'm still HERE....asa k pacat de facultate ca multi …INTELECTUALI s-a gasit sa adaposteasca anul asta…..uneori stau si ma intreb daca nu cumva s-a facut o selectie sepeciala de care neuronii mei umili nu au aflat….ce sa mai una peste alta dragii mei”WELCOME TO THE CITY OF NOMADS”…..

Verde

2008-06-18T03:55:00.000-07:00

Azi am dansat in ploaie.
Azi m-am regasit in frunza condamnata de la radacinile unui copac.....ironia e ca era inca verde si foarte in viata.Am ridicat-o si am luat-o la dans.Toti ne priveau curiosi de sub umbrele si streasini...incercau sa arunce compatimire asupre noastra,dar neputinta li se citea in ochi.Au devenit atat de incatusati,unii de propriile conceptii,altii,mai rau,de lipsa totala a acestora incat atunci cand libertatea se posteaza nud in fata,nu mai sunt in stare sa o perceapa sau sa o recunoasca ...Totusi frunza mi-a pecetuit pe buze o aroma de reverie,dezlantuindu-mi dorintele.Ne-am amintit impreuna cat de mult adoram ploaia,cat de mult tanjim dupa atingerea acelor picaturi pline de fiori.Azi cerul a fost sarma noastra.Ne-a sustinut,iar noi ne-am permis pentru prima data in orasul asta sa fim acrobate.Am facut salturi,piruete,pasi.....a usor,intrucat picaturile de HOH ce cadeau imprimau pete colorate pe aer aratandu-ne calea si pasii pe care sa ii urmam......un copil,un adult,multe multe picaturi de ploaie,note muzicale acadele rosii si verzi si o frunza,nu nu nu nu....ACEA frunza...........”just like heaven” pentru ca in lumea asta nascuta din vise nimeni nu imi poate stirbi libertatea.....

Adieri catre tine

2008-06-18T03:49:00.000-07:00

E aşa ciudat uneori....stau şi privesc printr-o fereastră lumea dezgolită de speranţe din faţa mea şi mă intreb ce anume pune valul diafan al tristeţii in faţa percepţiilor tale?de ce oare te focusezi atât de mult pe lucrurile nefaste din sufletul tău in loc să incerci să te bucuri de micile bucăţele de paradis pe care le trăiesti prin zâmbetul necondiţionat ce ţi-l oferă un copil când se aşează in leagăn alături de tine,de urarea de buna dimineaţa pe care o primeşti in drum spre eternitate.Opreşte-te o clipă şi priveşte in sus la copacul tânăr ce infloreşte pentru prima dată sub ochii tăi,ingăduie-ţi un scurt răgaz şi lasă aroma florii ce tocmai ţi-a căzut pe umăr să-ţi relaxeze simţurile şi să-ţi reinvie sufletul impovărat.Permite-ţi să te amuzi atunci când constaţi cât de norocos eşti că poţi invidia o pasăre şi că poţi strivi furtunile realitaţii intre două clipiri.Profită de esenţa inocenţei pe care ţi-o insuşeşti cu fiecare inspiraţie din aerul proaspăt ce-ţi invadează camera prin fereastra larg deschisă in dimineţile sechestrate de iarnă.Incearcă să fi mulţumit că există cineva care te contrazice,cineva care te imbrăţişează,cineva care te inţelege cel mai bine prin imperfecţiunile tale.Lasă-te surprins de faptul că un parc solitar infrumuseţează filele cărtii pe care o citeşti,scăldat in alinarea oferită de câteva raze călâi de soare ce săgetează clipe zâmbăreţe pe zăpada din jurul tău.........lasă-te purtat in reveria pe care ţi-o produce o picătură de ploaie ce-ţi atinge pielea infierbântată de vise,conectându-te cu suflarea alter ego-ului tău....Imbate-te cu fiecare lacrimă de afecţiune sinceră primită de oriunde.Priveşte in interiorul tău, ascultă-i freamătul şi stăvileşte-l printr-un acces nemotivat de râs....Dă-ti seama că fiecare lucru ce ţi s-a intâmplat,bun sau rău,a avut o menire.Poate că dacă sufletul nu ţi-ar fi fost rănit,nu ai fi ajuns niciodată să trăieşti emoţii atât de puternice care ţi-au cutremurat lumea.Poate că dacă nu simţeai gustul acela amar,nu ai fi fost capabil să creezi lucruri atât de frumoase şi poate că ai fi devenit un om ce-şi supune spiritul unei măcinari zilnice cu hrana indiferenţei...şi tu ştii prea bine cât de grea e povara aceasta.....incetează să-ţi mai incătuşezi zâmbetul cu regrete...eliberează-l şi bucură-te de el...acum cât mai poţi.....

Afara

2008-06-18T03:43:00.000-07:00

E mult,dar mai bine ar fi prea putin,sau poate ca deja e mult prea putin.Daruiesc si uneori mai si primesc in schimb,dar pot descifra ceea ce primesc?sau poate tocmai pentru ca nu e nimic de descifrat se indeparteaza de ceva-ul acela esential pe care-l doresc mai mult decat orice.
Te pierd....te-ai prins in dansul acela nesfarsit pe reteaua paienjenita dintre mostenirile si constiintele anterioare.Te sustin copacii micutilor.Cu fiecare pas mai sfarami cate o nota,te indepartezi pana si de propriu-ti ecou.....te pierzi de tine....
Oricat incerci inima pe care o aveai si pe care o foloseai odata nu vrea sa-ti dea drumul,se tine strans de cel mai lung fir din parul tau opac,si te invarti,faci salturi,fugi,se lasa tarata julindu-si marginile colturoase si sangerand emotii.....Dar nu te intereseaza,ai ales sa te reincepi prin ritmul transei asteia nenorocite care te acopera,te inghite cu viteza cu care se polueaza apa de petrol,se muleaza pe tine si te inghite,te inghite,te inghite ma auzi,te inghitE.........
NEPUTINTA........da.....ai fost un neputincios in fata valului creat de intensitatea propriilor tairi......in final nu te mai gasesc.....a fost totusi PREA mult,mult prea mult........

Reveria sfarsitului

2008-06-18T03:34:00.000-07:00

M-a trantit peste cadavrul amintirii a celei care am fost odata,
A inceput sa-mi strige:”inghite-ti visele si tine-le in tine si pentru tine,
Lumea nu are nevoie de sperantele tale desarte,
Nu mai otravi tot ce e in jurul tau zambind mereu,
Nu ne mai tortura mintindu-ne ca exista fericire,
Nu vezi ca esti singura care mai crede in asa ceva?”
S-a oprit brusc.....o lacrima de miere i s-a ivit in coltul ochiului,
I-a traversat cu greu obrazul,nevrand parca sa se rupa din esenta lui...
Usor,lacrima si-a dat drumul si in caderea ei s-a metamorfozat
Devenind o pata de smoala cenusie......
Am incercat sa ma feresc,am incercat sa o evit
Dar trupul meu devenise inert la vederea durerii
Ce se condensase mult prea greu parca in acea pata ce-mi viza sufletul...
Tot ceea ce simtisem vreodata incepuse sa se deruleze din ce in ce mai alert prin fata mea......
Devenisem constienta ca nu mai puteam face nimic pentru a opri impactul,
Asa ca am asteptat ca lacrima intunecata sa ma atinga,si m-a atins......
Am inchis ochii si m-am lasat invaluita de raceala ce mi-a cuprins intreaga fiinta...
Simteam o durere pe care nu o puteam descrie nici prin arome,vise,flori sau cruci....
Lacrimile au inceput sa se scurga din ochii mei neputinciosi
Temperatura scazuta a fetei mele le cristaliza,
Deveneau un sir continuu de ace de gheata ce-mi perforau violent tamplele....
O picatura de sange s-a prelins din mine colorand patura de zapada ce-mi incadra fiinta amortita.....
Micile minuni de gheata ce cadeau lin din cer ca fulgii purtati de adierea unui vis,
Imi atingeau mainile incercand sa ma readuca in vechea mea lume.....
Dar era prea tarziu....gustasem stropul de amaraciune....

Conexiuni frante

2008-06-18T03:30:00.000-07:00

Am incercat sa-mi colorez lumea urmarindu-ti mersul,
Am incercat sa-ti prind logica privindu-te in ochi,
Mi-am propus sa-ti ating emotia alergandu-ti prin minte,
M-am amagit ca te voi retine pastrandu-ti umbra.

Am incercat sa ma apropii sechestrandu-ti soapta,
Am incercat sa te ascult atingandu-mi amprenta de a ta,
Mi-am propus sa-ti ghicesc esenta gustand din aroma viselor tale,
M-am amagit ca-ti voi sterge tristetea daruindu-ti sarea lacrimilor mele.

Strig....
Taci....
Cad....
Stai....
Plang....
Zambesti....
Mor....
Pleci....................

descendenta/rutina

2008-06-18T03:25:00.000-07:00

Binecuvantari,dorinte,iluzii,sperante,blesteme,stele,praf cosmic,inovatii,incercari,pasiuni,energie,pareri,introspectii,amintiri,remuscari,regrete,esecuri,multumiri,reusite......atat de multe lucruri ce exista doar pentru a defini fiinta umana.Cat de multe cuvinte din vocabularul limbajului universal definesc macar o mica parte a esentei umane?jumatate,3 sferturi sau poate un intreg?sau poate natura umana e de un egocentrism inimaginabil incat poate chiar inconstient a inventat toti acesti termeni ca o modalitate oarecum subtila de a se slavi pe sine insasi...ce s-ar intampla daca sa presupunem ca fiecare dintre noi am avea la dispozitie un intreg zid pe care sa schitam cateva cuvinte si am avea deasemenea si alt zid imens pe care sa-l folosim pentru acelasi scop insa cu restul umanitatii de fata?Oare cati dintre noi am scrie aceleasi cuvinte in ambele cazuri?
Am observat ca de foarte multe ori oamenii(fara discriminari de sex,religie,temperament,anturaj,etc.),chiar si cei mai sinceri dintre ei,se ascund.Suntem ca o mimoza,cand ceva ne atige,o parte din noi,oricat de mica,se inchide.De ce am devenit atat de defensivi?Oare umanitatea nu mai are nici macar un strop de incredere in sine insasi?Chiar suntem cu totii un ocean de constructii ratacite in labirintul propriilor greseli?Parem toti a fi guvernati de tiranul”dezorientare”.Preferam sa apsam un buton si totul sa se rezolve de la sine,nici macar nu ne mai obosim sa pastram aparentele ce mai sustineau iluzia existentei respectului……!Am ajuns sa ne plangem de tot,am invatat sa-i judecam pe altii din prisma unor paterne imposibil de aplicat si propriei noastre inteligente.Incepem sa realizam un lucru extrem de dificil(in ceea ce ne priveste cam am impresia ca e floare la ureche)si anume agravarea sensului pe care cuvantul “ignorant” il poate oferi vietii.Ne raneste indiferenta cu care unele persoane cu rol “essential”( cica)pentru noi,ne trateaza si juram ca nu o sa facem acelasi lucru nimanui niciodata,insa inconstient servim celor carora isi deschid cusca sufletului in fata noastra,un meniu extra-large de “hai mah jet d’aci ca n’am chef da tine(cu alte cuvinte-ce esti asa imputit de nu observi ca yo sufar-de mine-si nu vreau sa-ti vad fata indiferent de ce ai tu de spus!?…)…nu de alta dar suntem prea ocupati sa ne lingem ranile ca niste creature infecte ca sa mai sesizam toate lucrurile frumoase din jur.Ne credem uneori atat de irezistibili si originali daca blamam totul,pana si societatea sub acoperisul careia am crescut a devenit mult prea neincapatoare pentru indiferenta si frustrarile noastre personale…
Am reconstruit universul in jurul replicii lui Machiavelli,practic am ajuns sa umplem lumea de scopuri desarte infiintate doar pentru ne scuza intreaga existenta………Asa ca vorba aia inchide-ti ochii,trage-ti fermoarul la gura,astupa-ti urechile si gata,te-ai absolvit de orice vina.Asa-i domne’ nu vad nu vorbesc, nu aud,asa ca n-am,nu stiu,nu vreau,si zbori mai repede d’aici………….

Sinestezia unei reflexii

2008-06-18T03:21:00.000-07:00

S-au apropiat unul de altul.....
Ciobul unui cristal si ramasita unei dorinte erau,in acea clipa ce marca finalul,
Singurele adieri ale unor entitati demult sterse....
Povara construirii unicului pilon ce mai putea sustine viata,
Cadea prea greu pe esenta lor fragila....
Totul incepea sa para din ce in ce mai zadarnic...
"Nu-mi da drumul,orice ai face,nu ma abandona...."
Brusc,fara nici o urma de logica,materia incepe sa ia fiinta,
Sunetele se coloreaza,imaginile se umplu de arome,
Intunericul sageteaza lumina,clipele devin sacadate......................
Universul se reconstruia pe o caramida...
O caramida izvorata din ultimul blestem ramas undeva,..
Uitat in adancutile prafuite ale cutiei Pandorei
atnarepS Speranta
...................

.......

2008-06-18T03:18:00.000-07:00

wolf eerf sthguoht detsiwt ruoy lla
seiromem gnitsalreve ot
luos wohs
srats eht ssik
em htiw
rof tiaw eht deard dna
efil ot,su ot gninruter sllac diputs
evol ni era ohw esoht ot yas ew
gnouy oot er'ew esuac' eurt eb t'nac ti
gnol os esuaceb eurt s'taht wonk i
uoy htiw evol ni os saw i
....thguoht i os
....yb seog raey a

Fericita si optimista.......

2008-06-18T03:09:00.000-07:00

Tot ce-a ramas e defapt tot ceea ce am avut mereu:
Rarele intersectari accidentale si desigur chipul acela,
Chip ce se va prafui mult prea tarziu in mintea mea...
Am iubit un intelect,am iubit un om,iubesc o amintire deteriorata.....
O sa iubesc uitarea?
Existenta incepe sa se metamorfozeze,clipele se zbat sa alerge inapoi,iar amintirile se topesc alert,cum se topeste inghetata pe mainile unui copil mult prea lacom sa accepte aceasta mica tragedie de moment.......

Inversiuni si antiteze, metafore si minciuni, iluzii si emotii

2008-06-17T10:17:00.000-07:00

Ieri,am cautat cu disperare ceva,insa tot ce s-a aratat in campul tremurand al perceptiei mele,a fost un fir de nisip.
Am intins mana,incercand sa-i ating umbra,
Am incercat sa-i prind esenta,
Dar s-a eschivat…
Am alergat,si am alergat…
S-a oprit in fata mea,
Din nou am incercat sa prind o farama din constructia sa,
Insa genunchii mei obositi m-au trantit violent la pamant.
M-am intins cu repeziciune pantru a nu-l lasa sa-mi scape iar,
Dar m-am lovit brusc de un zid de gheata...
Am deschis palma si l-am atins....
Era cald...
Mi-am ridicat ochii si am privit un moment imaginea ce se reflecta in gheata deja fierbinte parca…
Am ramas asa pentru cateva clipe,m-am ridicat,m-am intors si am plecat....
Pasii mei s-au pierdut intr-o incercare patetica de a se face auziti...
Intelesesem!....oare?......